Cainelui este bine sa i se dea un nume sonor si cat mai scurt. Numele il poate invata repede, daca il chemam si il recompensam. Dupa putin timp vom constata ca la simpla pronuntare a numelui, cainele se apropie de noi, astaptand recompesa.
Cateva din numele care pot fi date cainilor :
AIAX,ALBA,ALKA,ALMA,ARGO,ARI,ARIS,ARCO,ARNA,ASO,ASTA,BARI,BETYAR,BICA,BILI,BLITZ,BOB,BOBO,BOK,BOXI,BRIC,BUBI,CEZAR,COCHETA,CORA,COZA,CUPA,DAC,DELI,DIANA,DIC,DIDI,DIXI,DOLLY,DOG,DONA,DOR,DORA,DOX,DRAC,DUDAS,DUMBRAVA,EKY,ELI,ELLO,EMA,ESTA,ETA,FAGU,FALCO,
FELA, FETITA,FEZA,FICA,FIRA,FLAMA,FRAM,FULGA,GILDA,GEGO,GRAM,GREFY,GRETA,GRIL,GRITI,HAIDA,
HAIDUC,HECTOR,HEDO,HERA,HEXI,IRA,JACK,JEPI,JIM,JIRI,JOLY,JOPI,LADY,LAICA,LESSI,LICA,
LERA,LISA,LORA,LORD,LOTY,LUXI,MARA,MEDOR,MICHI,MERA,MISA,MOLDA,MOLI,MONA,MURA,NERA,
NERO,PANNY,PIC,PICA,PIPO,PIPSI,PIRAT,PIRI,PLICI,POLLY,PUFA,PASA,RAI,REDI,REX,RIGO,
RIKI,RIO,RIP,RITA,ROC,RODA,ROLLY,ROTI,SENA,SENTA,SET,SICRA,STOL,STOP,STUP,TEIA,TEL,TESSA,TISA,TITA,TOBI,TOG,TOP,TARP,TOSCA,TREF,TRIXI,TUCA,UCA,UNDA,URSA,VALDY,VANDA,VISTA,VIVI,VOLO,ZALA,ZAZA,ZDUP,ZET,ZIGO,ZORO.
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Dresajul la catei
Educatia cainelui este necesara pentru asigurarea bunei sale comportari, atat in cadrul convietuirii animalului cu proprietarul si cu membrii familiei acestuia, cat si in general, in relatiile sale cu mediul inconjurator.
La inceput, cainelui i se da un nume sonor si cat mai scurt. Numele si-l poate invata repede, daca il chemam si il recompensam. Dupa putin timp vom constata ca la simpla pronuntare a numelui, cainele se apropie de noi, asteptand recompensa.
Cainele diferentiaza sunetele si inregistreaza numele si comenzile, el nu percepe intelesul lor. Astfel putem sa-l invatam sa vina la noi, nu cu comanda obisnuita a intelesului nostru "aici", ci cu alta comanda, deoarece reflexul conditionat se formeaza indiferent de cuvantul rostit. Prin convietuirea cu noi , cainele va asocia cuvintele pe care le rostim,"pricepandu-le" chiar atunci cand nu i le adresam.
La inceput , la varsta de 2-3 luni , cainele este invatat sa fie curat. Cel crescut in casa, hranit la ore regulate, va fi scos afara la cca 10 minute dupa consumarea hranei, iar dimineata dupa ce s-a trezit. In aceste imprejurari, el devine nelinistit, cautandu-si un loc sau alergand in coace si in colo, pentru ca in sfarsit sa se aseze. Cand observam aceste manifestari , il scoatem imediat din casa folosind cuvantul "afara". Dus in curte , sau afara intr-un loc ferit, unde nu este deranjat , il vom lauda cu un "bravo', dupa terminare. Cand mai greseste il dam usor cu nasul prin murdarie, neuitand ai repeta cuvantul "afara" in timp ce il scoatem in curte. Daca nu am observat imediat ca a facut murdarie si constatam aceasta mai tarziu , animalul nu trebuie pedepsit, deoarece nu va cunoaste motivul pedepsei.
Catelul crescut in bloc, pe care nu-l putem scoate afara imediat, il vom invata sa iasa la ineput la o ladita de dimensiuni corespunzatoare, cu nisip, procedand asa cum s-a aratat mai sus. Mai tarziu pe masura cresterii retentia devine mai indelungata, asa ca il vom putea scoate afara la lesa. Intrucat animalul s-a obisnuit sa iasa afara la ore fixe, il vom scoate cu putin timp inainte, la locul ce i-am destinat, cu care se va familiariza repede. Daca cu putin timp inainte de a se aseza sa-si faca necesitatile, dam cainelui o comanda vocala, pentru ca apoi sa-l laudam, mai tarziu, el va iesi afara si la comanda.Cea ce in unele ocazii este foarte necesar.
Cinele crescut afara in cusca poate fi si el invatat sa fie curat, deoarece mai tarziu va calatori in tren, sau cu masina si va sta si dormi in casa unde poposim.De aceea, dupa hranire, el va fi adus in casa, procedand la fel ca si la ceilalti caini.
Curand cainelui i se fixeaza reflexul, indreptandu-se singur spre usa atunci cand simte nevoia sa iasa afara. Dandu-i imediat drumul afara, il vom lauda cu un "bravo". Se formeaza un reflex conditionat, format prin stimulul conditionat "afara". Dupa ce i se fixeaza acest reflex, vom invata cainele sa se ceara singur afara, prin latrat. In acest scop ne vom folosi de "bucatica preferata", pe care i-o vom tine in fata, mai sus, asa fel in cat sa nu o poata apuca. Dorind sa o apuce, cainele va latra, daca nu de prima data, dupa cateva repatari. Il vom incuraja prin comanda "latra", iar cand s-a obisnuit, vom comanda "latra" ori de cate ori doreste sa iasa afara. In scurt timp nu va mai fi nevoie de stimulul conditionat "latra", deoarece fixandui-se reflexul, de fiecare data cainele va latra usor in dreptul usii. Nu trebuie sa uitam a-l mai lauda din cand in cand cu un "bravo" pana ce acest obicei i se inradacineaza.
Desi are culcusul separat, cainele tinde sa se urce in patul nostru, ceea ce desigur ca nu-i vom permite. Pentru aceasta, il vom da jos si-l vom duce la la locul lui, rostind si comanda "la loc". Se va obisnui usor cu aceasta noua comanda, mai ales ca-l ducem la culcus, unde-i dam bucatica preferata. astfel dupa un numar de repetari , cainele va asculta de ordinul primit, ducandu-se singur la loc. La nevoie, il putem lega la locul lui, pentru cateva minute, rostind si comanda, iar cand s-a linistit, il dezlegam, laudandu-l si maingaindu-l.
Tot in acest fel, mai tarziu, vom invata cainele sa ramana singur si linistit acasa. Pentru aceasta ii vom comanda "stai acasa!", inaintea comenzii "la loc"(de care acuma asculta deoarece reflexul conditionat este deja fixat) si-i vom da dupa executare bucatica preferata. Vom obtine astfel un nou reflex conditionat de al doilea ordin. La inceput parasim camera, numai cateva minute, apoi pe timp din ce in ce mai lung, dupa care revenim si controlam modul de executare, laudandu-l sau certandu-l, dupa caz. Treptat inlocuim comanda"la loc" prin comanda "stai acasa", la intoarcere avand grija sa recompensam animalul pentru buna executare. In curand vom putea lipsi fara grija cateva ore. Cu timpul, pa masura ce cainele va creste, il vom lasa sinsur si jumatate de zi sau mai mult , iar lauda noastra ii va fixa si mai bine aceasta invatatura.
Unii caini au tendinta sa roada lucrurile, in special pantofii; pentru ca aceasta tendinta sa nu devina obicei, ea va fi interzisa la prima manifestare.Aceasta se intampla mai ales la varsta de 4 luni, cand gingiile animalului se inflameaza, o data cu inceperea inlocuirii dintiilor de lapte cu dinti permanenti. Pentru a intampina aceasta ii vom da cainelui o jucarie sau o carpa (curata) cu cateva noduri, de marimea gurii animalului. Astfel ,el se va obisnui sa se joace cu carpa, morfolin-do , cand i se umfla gingiile si tragandu-si prin ea dintii, cand acestia slabesc. Nu-l vom incuraja sa traga de carpa, tinand-o noi "contra" (desi i-ar face placere), deoarece capata tendinta sau chiar s-ar invata sa n-o lase, aceasta daunand mai tarziu la lectiile de aportare, cand cu greu va lasa obiectul din gura.
Daca incearca sa se joace cu un alt obiect decat jucaria lui, il vom certa, ii vom scoate incet obiectul luat si-i vom da "jucaria sa" laudandul cand se joaca cu ea.
Cainele isi manifesta bucuria sarind pe noi, lucru extrem de neplacut, mai ales cand animalul are labele murdare. De acest obicei il putem dezvata foarte repede, calcandu-l usor pe picioarele din spate(stimul dureros), atunci cand este urcat pe noi si rostind comanda "nu!".
Cainele nu trebuie obisnuit sa stea langa noi atunci cand luam masa, deoarece mirosurile apetisante ii pot provoca reactie salivara foarte abudenta, iar daca ii oferim resturi de alimente il vom obisnui sa cerseasca, stricandu-i tot o data si pofta de mancare. In fine, il vom depinde cu comanda "culcat", apasandu-l usor cu mainile, atunci cand vedem ca-si cauta loc sa se culce (la locul lui) apoi il vom mangaia. Culcarea la comanda o va executa repede numai dupa cateva repetari. In acest fel il vom putea culca sub bancheta, sau sub picioarele noastre cand ne insoteste in calatoriile noastre cu tramvaiul, cu trenul sau cu autobuzul.
In scopul apararii sanatatii si chiar a vietii cainelui, este necesar sa interzicem persoanelor straine sa-i ofere hrana. Totodata vom certa animalul si ii vom da comanda "nu ", ori de cate ori primeste hrana de la persoane straine de familia noastra . Nu-i vom permite cainelui sa iasa singur din casa sau din curte, ci numai insotit, pentru ai putea supraveghea permanent comportarile si a-l feri permanent de pericolul strazii. Astfel vom evita accidentele. Chiar dupa ce cainele va fi invatat sa mearga liber la picior, sa nu-l purtam astfel in locurile circulate, ci numai la lesa, deoarece este suficienta o clipa de neatentie pentru ca animalul sa ajunga sub rotile unei masini. O supraveghere permananta va stavili tendintele de vagabondaj ale animalului si ne va feri de neplaceri.
Dupa cum se stie, primele impresii ale mediului inconjurator (pe care cainele incepe sa le perceapa de la varsta de doua luni) sunt foarte puternice , ele intiparindu-se adanc in creierul animalului. Pentru ca aceste impresii sa nu aiba efecte negative asupra caracterului cainelui, ne vom stradui ca ele sa fie cat mai placute. Astfel, daca animalul este fricos, zgomotele facandu-l sa se sperie ,sa se ascunda si sa tremure, il vom lua in brate, il vom mangaia si calma indelung, apoi daca avem la indemana il vom incuraja cu o bucatica buna.Treptat il vom duce in locuri tot mai frecventate si mai zgomotoase, schimbandu-le pe cele cu care s-a obisnuit cu altele, mangaindu-l si incurajandu-l mereu. Animalul se va acomoda cu zgomotele acestor locuri, incetul cu incetul, sistemul lui nervos percepand gradat intensitatea lor.In consecinta nu este recomandabil sa tragem cainele spre tramvaiul care se apropie zgomotos, in care sa-l suim cu sila. Cu zgomotul tramvaiului si in general cu orice alt zgomot neobisnuit, animalul trebuie deprins treptat, tinand seama de modul in care reactioneaza. Atentia noastra trebuie sa fie indreptata si asupra primelor reactii pe care le manifesta cainele in contact cu lucrurile noi pentru el.
Trebuie sa avem in vedere ca o greseala, poate strica pentru totdeauna caracterul cainelui. Deoarece el este in imposibilitatea de a exprima ce simte, noi trebuie
sa-i interpretam cat mai just reactiile, incurajandu-l ori de cate ori este nevoie.
Iata cateva nume care pot fi date cainilor:
AIAX, ALMA, ARGO, ARI, ARIS, ARCO, ARNA, ARSO, ASTA, BARI, BETYAR, BICA, BILI, BLITZ, BOB, BOBO, BOK, BOXI, BRIC, BUBI, CEZAR, COCHETA, CORA, COZA, CSOPI, CSUF, CUPA, DAC, DELI, DIANA, DIC, DIDI, DIXI, DOLLY, DOG, DONA, DOR, DORA, DOX, DUDAS, DUMBRAVA,EKY, ELI, ELLO, EMA, ESTA, ETA, FAGU, FALCO, FELA, FETITA, FEZA, FIRA, FLAMA, FRAM, FULGA,GILDA, GEGO, GRAM, GREFY, GRETA, GRIL, GRITI, HAIDA, HAIDUC, HECTOR, HEDO, HERA, HEXI, IRA, JACK, JEPI, JIM, JIRI, JOLI, JUPI, LADY, LAICA, LESSI, LICA, LIDA, LERA, LISA, LORA, LORD, LOTY, LUXI, MARA, MEDOR, MICHI, MERA, MISA, MOLDA, MOLI, MONA, MURA, NERA, NERO, PANNY, PIC, PICA,PIPO,PIPSI,PIRAT,
PIRI, PLICI, POLLI, PUFA, PASA, RAI, REDI, REX, RIGO, RIKI, RIO, RIP, RITA, ROC, RODA, ROTI, SENA, SENTA, SET, SICRA, STOL, STOP, STUP, TEIA, TEL, TESSA, TISA, TITA, TOBI, TOG, TOP, TARP, TOSCA, TREF, TRIXI, TUCA, UCA, UNDA, URSA, VALDI, VANDA, VISTA, VIVI, VOLO, ZALA, ZARA, ZDUP, ZET, ZIGO, ZORO.
La inceput, cainelui i se da un nume sonor si cat mai scurt. Numele si-l poate invata repede, daca il chemam si il recompensam. Dupa putin timp vom constata ca la simpla pronuntare a numelui, cainele se apropie de noi, asteptand recompensa.
Cainele diferentiaza sunetele si inregistreaza numele si comenzile, el nu percepe intelesul lor. Astfel putem sa-l invatam sa vina la noi, nu cu comanda obisnuita a intelesului nostru "aici", ci cu alta comanda, deoarece reflexul conditionat se formeaza indiferent de cuvantul rostit. Prin convietuirea cu noi , cainele va asocia cuvintele pe care le rostim,"pricepandu-le" chiar atunci cand nu i le adresam.
La inceput , la varsta de 2-3 luni , cainele este invatat sa fie curat. Cel crescut in casa, hranit la ore regulate, va fi scos afara la cca 10 minute dupa consumarea hranei, iar dimineata dupa ce s-a trezit. In aceste imprejurari, el devine nelinistit, cautandu-si un loc sau alergand in coace si in colo, pentru ca in sfarsit sa se aseze. Cand observam aceste manifestari , il scoatem imediat din casa folosind cuvantul "afara". Dus in curte , sau afara intr-un loc ferit, unde nu este deranjat , il vom lauda cu un "bravo', dupa terminare. Cand mai greseste il dam usor cu nasul prin murdarie, neuitand ai repeta cuvantul "afara" in timp ce il scoatem in curte. Daca nu am observat imediat ca a facut murdarie si constatam aceasta mai tarziu , animalul nu trebuie pedepsit, deoarece nu va cunoaste motivul pedepsei.
Catelul crescut in bloc, pe care nu-l putem scoate afara imediat, il vom invata sa iasa la ineput la o ladita de dimensiuni corespunzatoare, cu nisip, procedand asa cum s-a aratat mai sus. Mai tarziu pe masura cresterii retentia devine mai indelungata, asa ca il vom putea scoate afara la lesa. Intrucat animalul s-a obisnuit sa iasa afara la ore fixe, il vom scoate cu putin timp inainte, la locul ce i-am destinat, cu care se va familiariza repede. Daca cu putin timp inainte de a se aseza sa-si faca necesitatile, dam cainelui o comanda vocala, pentru ca apoi sa-l laudam, mai tarziu, el va iesi afara si la comanda.Cea ce in unele ocazii este foarte necesar.
Cinele crescut afara in cusca poate fi si el invatat sa fie curat, deoarece mai tarziu va calatori in tren, sau cu masina si va sta si dormi in casa unde poposim.De aceea, dupa hranire, el va fi adus in casa, procedand la fel ca si la ceilalti caini.
Curand cainelui i se fixeaza reflexul, indreptandu-se singur spre usa atunci cand simte nevoia sa iasa afara. Dandu-i imediat drumul afara, il vom lauda cu un "bravo". Se formeaza un reflex conditionat, format prin stimulul conditionat "afara". Dupa ce i se fixeaza acest reflex, vom invata cainele sa se ceara singur afara, prin latrat. In acest scop ne vom folosi de "bucatica preferata", pe care i-o vom tine in fata, mai sus, asa fel in cat sa nu o poata apuca. Dorind sa o apuce, cainele va latra, daca nu de prima data, dupa cateva repatari. Il vom incuraja prin comanda "latra", iar cand s-a obisnuit, vom comanda "latra" ori de cate ori doreste sa iasa afara. In scurt timp nu va mai fi nevoie de stimulul conditionat "latra", deoarece fixandui-se reflexul, de fiecare data cainele va latra usor in dreptul usii. Nu trebuie sa uitam a-l mai lauda din cand in cand cu un "bravo" pana ce acest obicei i se inradacineaza.
Desi are culcusul separat, cainele tinde sa se urce in patul nostru, ceea ce desigur ca nu-i vom permite. Pentru aceasta, il vom da jos si-l vom duce la la locul lui, rostind si comanda "la loc". Se va obisnui usor cu aceasta noua comanda, mai ales ca-l ducem la culcus, unde-i dam bucatica preferata. astfel dupa un numar de repetari , cainele va asculta de ordinul primit, ducandu-se singur la loc. La nevoie, il putem lega la locul lui, pentru cateva minute, rostind si comanda, iar cand s-a linistit, il dezlegam, laudandu-l si maingaindu-l.
Tot in acest fel, mai tarziu, vom invata cainele sa ramana singur si linistit acasa. Pentru aceasta ii vom comanda "stai acasa!", inaintea comenzii "la loc"(de care acuma asculta deoarece reflexul conditionat este deja fixat) si-i vom da dupa executare bucatica preferata. Vom obtine astfel un nou reflex conditionat de al doilea ordin. La inceput parasim camera, numai cateva minute, apoi pe timp din ce in ce mai lung, dupa care revenim si controlam modul de executare, laudandu-l sau certandu-l, dupa caz. Treptat inlocuim comanda"la loc" prin comanda "stai acasa", la intoarcere avand grija sa recompensam animalul pentru buna executare. In curand vom putea lipsi fara grija cateva ore. Cu timpul, pa masura ce cainele va creste, il vom lasa sinsur si jumatate de zi sau mai mult , iar lauda noastra ii va fixa si mai bine aceasta invatatura.
Unii caini au tendinta sa roada lucrurile, in special pantofii; pentru ca aceasta tendinta sa nu devina obicei, ea va fi interzisa la prima manifestare.Aceasta se intampla mai ales la varsta de 4 luni, cand gingiile animalului se inflameaza, o data cu inceperea inlocuirii dintiilor de lapte cu dinti permanenti. Pentru a intampina aceasta ii vom da cainelui o jucarie sau o carpa (curata) cu cateva noduri, de marimea gurii animalului. Astfel ,el se va obisnui sa se joace cu carpa, morfolin-do , cand i se umfla gingiile si tragandu-si prin ea dintii, cand acestia slabesc. Nu-l vom incuraja sa traga de carpa, tinand-o noi "contra" (desi i-ar face placere), deoarece capata tendinta sau chiar s-ar invata sa n-o lase, aceasta daunand mai tarziu la lectiile de aportare, cand cu greu va lasa obiectul din gura.
Daca incearca sa se joace cu un alt obiect decat jucaria lui, il vom certa, ii vom scoate incet obiectul luat si-i vom da "jucaria sa" laudandul cand se joaca cu ea.
Cainele isi manifesta bucuria sarind pe noi, lucru extrem de neplacut, mai ales cand animalul are labele murdare. De acest obicei il putem dezvata foarte repede, calcandu-l usor pe picioarele din spate(stimul dureros), atunci cand este urcat pe noi si rostind comanda "nu!".
Cainele nu trebuie obisnuit sa stea langa noi atunci cand luam masa, deoarece mirosurile apetisante ii pot provoca reactie salivara foarte abudenta, iar daca ii oferim resturi de alimente il vom obisnui sa cerseasca, stricandu-i tot o data si pofta de mancare. In fine, il vom depinde cu comanda "culcat", apasandu-l usor cu mainile, atunci cand vedem ca-si cauta loc sa se culce (la locul lui) apoi il vom mangaia. Culcarea la comanda o va executa repede numai dupa cateva repetari. In acest fel il vom putea culca sub bancheta, sau sub picioarele noastre cand ne insoteste in calatoriile noastre cu tramvaiul, cu trenul sau cu autobuzul.
In scopul apararii sanatatii si chiar a vietii cainelui, este necesar sa interzicem persoanelor straine sa-i ofere hrana. Totodata vom certa animalul si ii vom da comanda "nu ", ori de cate ori primeste hrana de la persoane straine de familia noastra . Nu-i vom permite cainelui sa iasa singur din casa sau din curte, ci numai insotit, pentru ai putea supraveghea permanent comportarile si a-l feri permanent de pericolul strazii. Astfel vom evita accidentele. Chiar dupa ce cainele va fi invatat sa mearga liber la picior, sa nu-l purtam astfel in locurile circulate, ci numai la lesa, deoarece este suficienta o clipa de neatentie pentru ca animalul sa ajunga sub rotile unei masini. O supraveghere permananta va stavili tendintele de vagabondaj ale animalului si ne va feri de neplaceri.
Dupa cum se stie, primele impresii ale mediului inconjurator (pe care cainele incepe sa le perceapa de la varsta de doua luni) sunt foarte puternice , ele intiparindu-se adanc in creierul animalului. Pentru ca aceste impresii sa nu aiba efecte negative asupra caracterului cainelui, ne vom stradui ca ele sa fie cat mai placute. Astfel, daca animalul este fricos, zgomotele facandu-l sa se sperie ,sa se ascunda si sa tremure, il vom lua in brate, il vom mangaia si calma indelung, apoi daca avem la indemana il vom incuraja cu o bucatica buna.Treptat il vom duce in locuri tot mai frecventate si mai zgomotoase, schimbandu-le pe cele cu care s-a obisnuit cu altele, mangaindu-l si incurajandu-l mereu. Animalul se va acomoda cu zgomotele acestor locuri, incetul cu incetul, sistemul lui nervos percepand gradat intensitatea lor.In consecinta nu este recomandabil sa tragem cainele spre tramvaiul care se apropie zgomotos, in care sa-l suim cu sila. Cu zgomotul tramvaiului si in general cu orice alt zgomot neobisnuit, animalul trebuie deprins treptat, tinand seama de modul in care reactioneaza. Atentia noastra trebuie sa fie indreptata si asupra primelor reactii pe care le manifesta cainele in contact cu lucrurile noi pentru el.
Trebuie sa avem in vedere ca o greseala, poate strica pentru totdeauna caracterul cainelui. Deoarece el este in imposibilitatea de a exprima ce simte, noi trebuie
sa-i interpretam cat mai just reactiile, incurajandu-l ori de cate ori este nevoie.
Iata cateva nume care pot fi date cainilor:
AIAX, ALMA, ARGO, ARI, ARIS, ARCO, ARNA, ARSO, ASTA, BARI, BETYAR, BICA, BILI, BLITZ, BOB, BOBO, BOK, BOXI, BRIC, BUBI, CEZAR, COCHETA, CORA, COZA, CSOPI, CSUF, CUPA, DAC, DELI, DIANA, DIC, DIDI, DIXI, DOLLY, DOG, DONA, DOR, DORA, DOX, DUDAS, DUMBRAVA,EKY, ELI, ELLO, EMA, ESTA, ETA, FAGU, FALCO, FELA, FETITA, FEZA, FIRA, FLAMA, FRAM, FULGA,GILDA, GEGO, GRAM, GREFY, GRETA, GRIL, GRITI, HAIDA, HAIDUC, HECTOR, HEDO, HERA, HEXI, IRA, JACK, JEPI, JIM, JIRI, JOLI, JUPI, LADY, LAICA, LESSI, LICA, LIDA, LERA, LISA, LORA, LORD, LOTY, LUXI, MARA, MEDOR, MICHI, MERA, MISA, MOLDA, MOLI, MONA, MURA, NERA, NERO, PANNY, PIC, PICA,PIPO,PIPSI,PIRAT,
PIRI, PLICI, POLLI, PUFA, PASA, RAI, REDI, REX, RIGO, RIKI, RIO, RIP, RITA, ROC, RODA, ROTI, SENA, SENTA, SET, SICRA, STOL, STOP, STUP, TEIA, TEL, TESSA, TISA, TITA, TOBI, TOG, TOP, TARP, TOSCA, TREF, TRIXI, TUCA, UCA, UNDA, URSA, VALDI, VANDA, VISTA, VIVI, VOLO, ZALA, ZARA, ZDUP, ZET, ZIGO, ZORO.
Cum arata un caine sanatos
Cainele sanatos are ochii curati, privirea vioaie, limpede si patrunzatoare, vocea clara, pielea supla si elastica, parul lucios si pofta de mancare normala.
Este energic, se misca vioi, are buna dispozitie si pofta de joaca. Nasul si botul ii sunt reci, umede , fara secretii, gura de culoare roz si bine umezita cu saliva.
Pe vreme calduroasa cand temperatura aerului creste, respiratia este accelerata cu gura deschisa si limba scoasa afara.
Temperatura normala a cainelui adult, sanatos, este cuprinsa intre 37,5 si 39(in functie de efortul pe care il depune)
Este energic, se misca vioi, are buna dispozitie si pofta de joaca. Nasul si botul ii sunt reci, umede , fara secretii, gura de culoare roz si bine umezita cu saliva.
Pe vreme calduroasa cand temperatura aerului creste, respiratia este accelerata cu gura deschisa si limba scoasa afara.
Temperatura normala a cainelui adult, sanatos, este cuprinsa intre 37,5 si 39(in functie de efortul pe care il depune)
luni, 8 decembrie 2008
Jigodia ( Boala lui Carree)
Jigodia, este o boala infectioasa, contagoiasa, spacifica cainelui, produsa de un virus.
Apare frecvent la cainii tineri, in varsta pana la 2 ani, mai rar la cei intre 2-4 ani si foarte rar la cainii batrani. In perioada alaptarii cateii se imbolnavesc exceptional de rar si numai atunci cand traiesc intru-un mediu prea infectat. In schimb boala este foarte frecventa la cateii intarcati in varsta de 2-4 luni. Cainii de rasa pura sunt mai sensibili la virusul jigodiei decat cei de rasa comuna.
Infectia in jigodie se produce fie direct prin contactul unui caine sanatos cu unul bolnav, fie indirect prin intermediul omului, al animalelor, al obiectelor care au venit in contact cu cainele bolnav de jigodie. In afara de aceasta , la aparitia bolii contribuie si factorii care slabesc organismul si-i micsoreaza rezistenta fata de boala ca : frigul, umezeala, , aglomerarile, hranirea saraca, nevariata si lipsita de vitamine, intarcarea brusca, adaposturile proaste, viermii intestinali, schimbarea mediului.
Jigodia apare deobicei toamna si primavara.
Perioada de incubatie in jigodie este de 3-21 de zile.
Patruns in organism , virusul jigodiei invadeaza toate tesuturile(prin sange) si este raspunzator de majoritatea simtomelorcare apar: secretii la ochi si nas, tulburari nervoase.
Astfel un organism bolnav de boala jigodiei, devine o poarta deschisa pentru alti microbi care duc la infectii cum ar fi: pneumonii, bronhopneumonii, inflamatii ale rinichiului, ale stomacului si intestinului. Din aceasta cauza, simtomele generale ale bolii sunt: cainele este trist, abatut , are frisoane, nu mananca, vomita des (10-12 ori pe zi), cauta sa se izoleze. Temperatura depaseste 40 de grade, mucoasele sunt rosii, are durere de cap (cainele scutura din urechi) si sensibilitate la lumina (tine ochii mai mult inchisi). Dupa 2-3 zile temperatura scade catre normal, mentinandu-se in jur de 39 de grade, starea generala se imbunatateste, pofta de mancare reapare. Aceasta forma este inselatoare si dureaza cateva zile, dupa care starea generala din nou se agraveaza, temperatura creste, pofata de mancare dispare, botul este fierbinte si uscat, iar la ochi apare o secretie care pe timp ce trece se schimba la culoare pana devine purulenta.
Din nari se scurge un lichid care dupa putin timp, devine mucos si apoi purulent, astupand narile si ingreunand respiratia.
Cinele, prezinta o respiratie grea , sforaitoare.
Cinele, este nelinistit, se scarpine cu ghearele la bot si stranuta. Parul este fara luciu, zburlit si murdar. Infectia patrunde in faringe , laringe, trahee si bronhii.
Cainele inghite greu, vomita, incepe sa tuseasca, tusea fiind uscata si dureroasa. Cordul este si el inflamat, bate puternic, este accelerat.
Pot sa apara complicatii diferite, localizate la aparatul digestiv, piele, aparatul respirator, sistemul nervos.
Dupa cateva zile apar complicatii produse de microbi, care pot da urmatoarle forme:
- forma cutanata, manifestata printr-o eczema ce cuprinde partile unde pielea este mai fina (pantece, coapse, subtiori). Aceasta forma dureaza 10-15 zile si se poate vindece usor.
- forma oculara, apare de obicei la inceput, se manifesta prin conjuctivite( deobicei secretie sub forma de puroi).
- forma respiratorie. Este o forma grava care se manifesta prin laringite, bronhopneumonii, , bronsite. Ciinele este trist, tuseste, respira greu, iar pe nari i se scurg secretii purulente su ruginii.
- forma digestiva, se cracterizeaza prin lipsa poftei de mancare, vomitari, diaree (uneori cu sange). Cainele slabeste foarte mult.
-forma nervoasa, este cea mai grava si, in majoritatea cazurilor, incurabila.Se deosebesc 4 feluri de tulburari nervoase:
epilepsia, care se manifesta prin tulburari grave, ce duc de regula la moarte;
paralizia unei parti din corp (membrele din spate sau toate membrele).
choreea, forma incurabila , care se manifesta prin contractii bruste ce se repata regulat, la anumite intervale;
encefalita sau inflamatia creierului , produsa de virus, care se manifesta printr-o stare de abatere, ameteli, mers nesigur.(uneori cainele nu vede , nu aude , si prezinta semne asemanatoare turbarii).
Evolutia bolii dureaza de la 7 la 5-6 saptamani si moartea se instaleaza in procent de 50-80la suta din numarul cainilor bolnavi.
Un caine care a trecut prin boala , timp de trei luni elimina prin urina virusul jigodiei.
Tratament: este bine sa se faca sub supravegherea uni medic veterinar. Rezultate bune se obtin injectand ser antijigodios in primele zile de boala.
Oricarui caine bolnav trebuie sa i se intareasca organismul, sa i se sustina inima si in acelasi timp sa i se usureze eliminarea otravurilor din organism.
Apare frecvent la cainii tineri, in varsta pana la 2 ani, mai rar la cei intre 2-4 ani si foarte rar la cainii batrani. In perioada alaptarii cateii se imbolnavesc exceptional de rar si numai atunci cand traiesc intru-un mediu prea infectat. In schimb boala este foarte frecventa la cateii intarcati in varsta de 2-4 luni. Cainii de rasa pura sunt mai sensibili la virusul jigodiei decat cei de rasa comuna.
Infectia in jigodie se produce fie direct prin contactul unui caine sanatos cu unul bolnav, fie indirect prin intermediul omului, al animalelor, al obiectelor care au venit in contact cu cainele bolnav de jigodie. In afara de aceasta , la aparitia bolii contribuie si factorii care slabesc organismul si-i micsoreaza rezistenta fata de boala ca : frigul, umezeala, , aglomerarile, hranirea saraca, nevariata si lipsita de vitamine, intarcarea brusca, adaposturile proaste, viermii intestinali, schimbarea mediului.
Jigodia apare deobicei toamna si primavara.
Perioada de incubatie in jigodie este de 3-21 de zile.
Patruns in organism , virusul jigodiei invadeaza toate tesuturile(prin sange) si este raspunzator de majoritatea simtomelorcare apar: secretii la ochi si nas, tulburari nervoase.
Astfel un organism bolnav de boala jigodiei, devine o poarta deschisa pentru alti microbi care duc la infectii cum ar fi: pneumonii, bronhopneumonii, inflamatii ale rinichiului, ale stomacului si intestinului. Din aceasta cauza, simtomele generale ale bolii sunt: cainele este trist, abatut , are frisoane, nu mananca, vomita des (10-12 ori pe zi), cauta sa se izoleze. Temperatura depaseste 40 de grade, mucoasele sunt rosii, are durere de cap (cainele scutura din urechi) si sensibilitate la lumina (tine ochii mai mult inchisi). Dupa 2-3 zile temperatura scade catre normal, mentinandu-se in jur de 39 de grade, starea generala se imbunatateste, pofta de mancare reapare. Aceasta forma este inselatoare si dureaza cateva zile, dupa care starea generala din nou se agraveaza, temperatura creste, pofata de mancare dispare, botul este fierbinte si uscat, iar la ochi apare o secretie care pe timp ce trece se schimba la culoare pana devine purulenta.
Din nari se scurge un lichid care dupa putin timp, devine mucos si apoi purulent, astupand narile si ingreunand respiratia.
Cinele, prezinta o respiratie grea , sforaitoare.
Cinele, este nelinistit, se scarpine cu ghearele la bot si stranuta. Parul este fara luciu, zburlit si murdar. Infectia patrunde in faringe , laringe, trahee si bronhii.
Cainele inghite greu, vomita, incepe sa tuseasca, tusea fiind uscata si dureroasa. Cordul este si el inflamat, bate puternic, este accelerat.
Pot sa apara complicatii diferite, localizate la aparatul digestiv, piele, aparatul respirator, sistemul nervos.
Dupa cateva zile apar complicatii produse de microbi, care pot da urmatoarle forme:
- forma cutanata, manifestata printr-o eczema ce cuprinde partile unde pielea este mai fina (pantece, coapse, subtiori). Aceasta forma dureaza 10-15 zile si se poate vindece usor.
- forma oculara, apare de obicei la inceput, se manifesta prin conjuctivite( deobicei secretie sub forma de puroi).
- forma respiratorie. Este o forma grava care se manifesta prin laringite, bronhopneumonii, , bronsite. Ciinele este trist, tuseste, respira greu, iar pe nari i se scurg secretii purulente su ruginii.
- forma digestiva, se cracterizeaza prin lipsa poftei de mancare, vomitari, diaree (uneori cu sange). Cainele slabeste foarte mult.
-forma nervoasa, este cea mai grava si, in majoritatea cazurilor, incurabila.Se deosebesc 4 feluri de tulburari nervoase:
epilepsia, care se manifesta prin tulburari grave, ce duc de regula la moarte;
paralizia unei parti din corp (membrele din spate sau toate membrele).
choreea, forma incurabila , care se manifesta prin contractii bruste ce se repata regulat, la anumite intervale;
encefalita sau inflamatia creierului , produsa de virus, care se manifesta printr-o stare de abatere, ameteli, mers nesigur.(uneori cainele nu vede , nu aude , si prezinta semne asemanatoare turbarii).
Evolutia bolii dureaza de la 7 la 5-6 saptamani si moartea se instaleaza in procent de 50-80la suta din numarul cainilor bolnavi.
Un caine care a trecut prin boala , timp de trei luni elimina prin urina virusul jigodiei.
Tratament: este bine sa se faca sub supravegherea uni medic veterinar. Rezultate bune se obtin injectand ser antijigodios in primele zile de boala.
Oricarui caine bolnav trebuie sa i se intareasca organismul, sa i se sustina inima si in acelasi timp sa i se usureze eliminarea otravurilor din organism.
joi, 27 noiembrie 2008
Maia, imi caut stapan
Am varsa de 2 ani sunt o fetita micuta dar draguta. Am fost gasita in fata unui supermarcket cand imi asteptam stapanul necunoscut. Cine are nevoie de un prieten drag mic si devotat poate conta pe mine. Contacteaza-ma la nr.de tel 0751292194 sau 0724661712 ..........
Suntem cei mai buni prieteni
Fetita si Miki, noi suntem cei mai buni prieteni, si ne cautam un stapan iubitor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)